Optimiștii nu simt durere, fac rapid carieră și joacă fotbal mai bine decât alții. Dorești să afli, cum fac ei asta? – Citește mai departe!
Și, da, noi știm că credința în tot ceea ce este bun, sau invers, obiceiul de a fi mereu descurajat și trist sunt date fiecărei persoane la nivel genetic. Dar noi te asigurăm – este posibil să învingi programul și să devii un optimist.
Un bărbat stă la masa de birou încurcat în fire de la senzoarele alipite pe corpul său. El tremură abia vizibil – este din ce în ce mai dificil să suporte durerea. Acum un minut i-a fost spus să lase mâna stângă într-un bol de apă cu gheață. La început, părea a fi nimic strașnic. Apoi au amorțit degetele, iar acum mâna doare atât de tare, încât în capul lui a rămas un singur gând: „Oare când se va sfârși tot asta”. Până acum, bărvatul a reușit să mențină o expresie calmă pe fața sa. Dar, dispozitivele nu pot fi păcălite. Acestea arată, că inima lui bate mai repede și mai repede. Încă 10 secunde, și omul de știință, care stă în fața lui, se distrage de la dispozitiv pentru a da un semnal – experimentul s-a sfârșit, puteți scoate mâna.
Din punctul de vedere al psihologului american, Andrew Gears, acest experiment semăna foarte mult cu o tortură. Dar, nu poți face nimic în privința asta. Atunci când se măsoară pragul de durere, pur și simplu nu pot fi alte metode mai plăcute.
În urmă cu doi ani, în studiul psihologului Gears au participat aproximativ 70 de oameni. Ei își apreciau senzațiile sale neplăcute pe o scală de la unu și până la patru puncte. Înainte de asta, Gears a efectuat cu fiecare dintre participanți un test de optimism – și s-a dovedit, că anume optimiștii pot suporta durerea mai bine, decât majoritatea. După trucul cu apa cu gheață, optimiștii puneau senzațiilor după tortură cu o jumătate de punct mai puțin, decât ceilalți participanți al experimentului. Trebuie menționat și faptul că la optimiști inima bătea mai liniștit decât la pesimiști – în timpul „torturii” frecvența ritmului lor cardiac a fost cu 10 bătăi pe secundă mai lentă.
Până la Gears, nimeni nu a observat la optimiști astfel de abilități. Un lucru ciudat – durerea este durere și, atunci când mâna îngheață văzând cu ochii, numai cu optimismul gol nu mergi departe. Dar reiese, că acești oameni aveau la îndemână un alt truc sau o altă abilitate – care era mai eficientă decât o credință simplă în aceea, că totul va fi bine. După acest experiment, oameni de știință ai decis să studieze mai detaliat optimiștii. Și au găsit multe lucruri interesante și curioase.
Până în măduva oaselor
Pentru început, cercetătorii au descoperit, că optimiștii sunt aranjați nu așa cum alte persoane. În acest scop, neurologul israelian Tali Sharot, a folosit un scanner CT pentru a urmări activitatea creierului în timp real. Înainte de începerea experimentului, Sharot cu ajutorul unor teste a împărțit voluntarii în optimiștii și pesimiști. Atunci când un alt subiect intra în interiorul dispozitivului, cercetătoarea îi propunea să-și imagineze câteva situații sau imagini despre viitorul său. Unele sarcini erau plăcute – de exemplu, să-ți imaginezi, că câteva luni mai târziu vei câștiga o suma rundă în loterie. Altele – nu erau deloc amuzante. Cercetătoarea putea pur și simplu să ceară persoanei să se convingă timp de câteva minute, că el este pe cale să cadă victimă într-un accident de mașină teribil.
În timp ce oamenii îndeplineau sarcinile, scanerul inregistra activitatea în zona creierului, care este responsabilă pentru imaginație. Atunci când optimiști și pesimiști își imaginau un viitor luminos, creierele lor lucrau la fel de bine. Dar îndată ce venea timpul pentru gândurile neplăcute, în mintea optimiștilor ceva parcă făcea ”click” și zona responsabilă de imaginație începea să ”să tragă frâna”. „Creierul acestor oameni pur și simplu suprimează în mod automat gândurile despre ceva rău – explică Tali Sharot. – Mai simplu spus, ei au în capul său ceva de genul unei siguranțe fuzibile”.
Și psihologul britanic, Elaine Fox, este încrezută în faptul, că creierul optimiștilor este capabil de a bloca nu numai gândurile, dar și rice senzații îngrijorătoare. Acest lucru se întâmplă atât de repede, încât înșiși oamenii nu sunt conștienți de acest proces.
Fox, de asemenea, a strâns într-un laborator echipele sale de optimiști și pesimiști și apoi îi așeza pe rând în fața unui ecran mare. Pe ecran fulgera câteodată un punct luminos. În acest moment, subiecții trebuiau să apese un buton special. Ei erau convinși, că cercetătoarea pur și simplu verifica reacțiile lor. Dar, de fapt, ea era interesată de altceva.
Din când în când, împreună cu punctul luminos pe ecran apărea și o imagine luminoasă. Oamenii își treceau involuntar atenția sa asupra ei. Din cauza că atenția lor era distrasă de altceva, ei apăsau butonul cu o mică întârziere. Fox arăta diferite imagini. Unele erau liniștite – de exemplu, o floare sau vreun peisaj din fereastră. În timp ce altele erau enervante. Tu aștepți cu atenție momentul când va trebui să apeși pe buton – și aici îți apare pe ecran un cadavru murdar de sânge.
S-a dovedit, că toți oamenii reacționează la aceste imagini în moduri diferite. Pesimiștii erau la fel de distrași atât de imaginile teribile, cât și de cele nevinovate. Dar optimiștii acordau mai puțină atenție la imaginile neplăcute – în aceste cazuri, ai apăsau butonul cu 20 de milisecunde mai repede. Totul se petrecea prea repede, așa că oamenii nu-și puteau distrage atenția de la fotografii în mod conștient. Informația neplăcută se bloca în capurile lor în mod automat. Optimiștii au ceastă abilitate folositoare în sânge.
Fox a rugat voluntarii să scuipe într-un tub de testare și a trimis mostrele pentru analiza genetică. S-a dovedit, că toți optimiștii au moștenit de la părinții săi nu numai o singură genă 5-HTT-l, la fel ca majoritatea oamenilor, dar tocmai două. Această genă este responsabilă pentru sensibilitatea umană la serotonină. Cu ajutorul serotoninei, creierul controlează emoțiile. Fericirea, seninătatea, încrederea în sine – aici peste tot este ea, serotonina.
Reiese, că posesorii „dublului optimist” cu toate aceste sentimente, totul este de două ori mai bine, decât la oamenii obișnuiți. Însă nu sunt atât de mulți norocoși. Potrivit calculelor lui Fox, o predispoziție genetică la optimism se întâlnește aproximativ la 15% din populația lumii. Ei bine, ei sunt pur și simplu norocoși.
Apropo, un medic de la Universitatea din Hong Kong, Julian Lai, a măsurat nivelul de stres la 80 de persoane, care au trecut în prealabil teste psihologice. La optimiști era redus considerabil nivelul de cortizol – acest hormon este eliberat în sânge, atunci când o persoană este îngrijorată, enrvată sau obosită.
Fericirea aduce… banii
Rezistența la stres ne permite nu numai să ne păstrăm nervii. Un cercetător american, David Robinson, este încrezut în faptul că, în situații dificile, optimiștii se pot comporta mai rațional decât pesimiștii. „Pesimiștii trec mai rău prin eșecuri – spune Robinson. – În fața dificultăților, ei pierd adesea controlul asupra situației”. O trăsătură a caracterului lor contribuie semnificativ o acestui lucru. „Dacă lucrurile pesimistului au început brusc să meargă prost, el cade într-o depresie și se va învinovăți pe sine însuși în asta – explică instructorul-psihologul Mary Ryan. – Și asta, chiar dacă problema s-a întâmplat cu el întâmplător. Imaginați-vă cât de mult suferă în așa cazuri încrederea în sine și stima de sine.” Cu această atitudine față de viață este foarte dificil de a concura cu optimiștii.
David Robinson a efectuat un experiment interesant pe studenții unei școli de afaceri americane. Conform tradiției, studenții au fost împărțiți în pesimiști și optimiști, apoi omul de știință a început să monitorizeze succesele lor. La acel moment, elevii mai aveau să studieze încă un an. Dar ei deja au început să-și caute activ un job și umblau pe la interviuri la angajare. Optimiștii reușeau mai bine în aceste treburi. Fiecare trei puncte de optimism acumulate în test, creșteau cu 2% șansa de a obține un job mai debreme, chiar înainte de absolvire. La noul loc, adică job, la optimiștii, de asemenea, totul mergea bine. Pentru fiecare trei puncte acumulate în test, aceștia primeau o creștere de 10% a probabilității de se ridica pe scara de carieră în primul an de muncă.
Cercetătorul este convins, că toate aceste realizări – reprezintă o regularitate și nu este o coincidență. În experimentul lui au participat aproape 200 de persoane. Și, în toate cazurile, regula funcționa bine.
Cum anume funcționează ea? În anul 2007, psihologul Randall Gordon a efectuat o serie de observații asupra jucătorilor echipelor universitare de fotbal. La început, ca de obicei, aceștia au fost testați pentru optimism. Apoi Gordon a examinat amănunțit video cu comportamentul pe terenul de joc a participanților în experiment. În meciurile, în care echipa de fotbal câștiga cu un număr foarte mare de puncte, pesimiștii nu se diferențiau de optimiști. Și unii și ceișlalți efectuau cu succes 60% din transmiteri. Totul se schimba atunci, când veneau vremuri grele. De îndată ce echipa începea să piardă, pesimiștii ”făceau isterică” – eficacitatea transmiterilor lor scădea la 40%. În timp ce optimiștii își făceau liniștit treaba lor. Precizia jocului lor nu suferea din cauza circumstanțelor.
Și ultimul lucru (cel mai important). Optimiștii se nasc și devin. „Chiar dacă oamenii de știință au dreptate cu privire la predispoziția congenitală la starea de spirit bună, pesimiștii au încă suficient spațiu pentru manevră”, – ne asigură antrenorul-psihologul Mary Ryan. Ea, cu toate acestea, nu promite că va fi ușor.
Genele tale nu pot fi schimbate. Așa că va trebui să muncești din greu pentru a prelua controlul asupra gândurilor. „Dacă o persoană are suficientă observație pentru a realiza că el – nu este un realist, ci pur și simplu un plângăcios plictisitor, apoi jumătate din muncă este deja făcută, – spune Ryan. – Rămâne doar să dezvolți un obicei foarte simplu – să-ți aduci aminte despre asta de fiecare dată când în capul tău vin gânduri sumbre”. În cazul în care creierul tău este proiectat astfel, încât îți oferă permanent previziunile mohorâte – fă o corecție în acest caz și tratează-le cu scepticism. Ești convins, că o treabă importantă se va termina cu sicuranță cu un eșec? Și cu ce argumente îți poți dovedi asta singur ție? Dacă ai doar un alt atac de pesimism – cel mai probabil, nu ai niciun argument. Gândește-te la pesimism, ca la o boală. Iată diabeticii, de exemplu, trebuie să-și pună întotdeauna insulină. Iar medicamentul tău în fiecare zi trebuie să fie logica și de autoexaminarea – în doze foarte mari. „La început, va fi dificil să te prinzi mereu la pesimism” – ne avertizează Ryan. Dar, mai târziu, antrenamentele își vor face treaba – și acest obicei se va transforma într-un adevărat reflex.
Setare subtilă
Creierul tău te transformă într-un pesimist? Iată câteva modalități de a prelua controlul asupra materiei cenușii.
Mary Ryan, antrenor-psiholog:
- Ți se pare că totul merge prost! Dacă ești un pesimist, cred că acest sentiment ți se pare foarte familiar. Această iluzie este creată de creierul tău. Fă-l să recunoască, că tu într-adevăr ții sun control situația. Pentru a face acest lucru, aminetește-ți cât mai des despre toate succesele și talentele tale.
- Asigură-te, că vei avea ce să-ți amintești. Lucrează asupra experienței tale pozitive. Aveți nevoie de victorii, cât mai multe victorii. Prin urmare, stabilește sarcini și pune-ți înaintea ta scopuri, pe care vei fi în măsură să le rezolvi cu o mare probabilitate. Pentru a te transforma într-un optimist, trebuie mai întâi să devii realist.
- Dacă lucrurile totuși nu prea merg bine – ia-te în mâini! Pesimismul tău a primit acum un avantaj și acum el va merge în atac. Contraatac – iată, de ce ai nevoie. De multe ori în orice probleme poți găsi ceva pozitiv. Te-au dat afară de la locul de muncă? Dar îți mai amintești de câte ori o blestemai? Acum, în schimb, ai posibilitatea de a face o pauză.
Susan Won, psihiatru:
- În lupta împotriva pesimismului, toate metodele sunt bune. Iată o armă secretă – instinctul de imitație vechi cât lumea. Tu copiezi constant comportamentul celor, care te înconjoară, fără nici să realizezi acest lucru. Folosește această funcție a creierului în avantajul tău – comunică mai des cu oamenii optimiști.
- Dacă nu ai prieteni în jurul tău, poți alunga atacul de pesimism cu ajutorul unui simplu truc. Zâmbește. Nu contează, că ai o stare de spirit proastă și că zâmbetul a ieșit cam strâmb. ”Desenând” pe față o mutră fericită, tu astfel înșeli creierul. Pregătește, acum în sânge va veni o doză de hormonul fericirii – endorfine.
- Pentru a crede că totul va fi bine, ar fi bine să înveți să ai încredere în tine. Lucrează asupra acestei calități. De exemplu, începe să mergi la sala de fitness. Mușchii puternici sunt un instrument excelent pentru creșterea respectului de sine. Principalul lucru aici – asigură-te, că încrederea în sine nu devine un exces de încredere în sine, care este deja cam periculos.