Rețeta este atât de universală, încât orice persoană, de orice profesie o poate folosi.
Reține, că măiestria vine cu timpul.
Un exemplu din viață
Într-o zi, Pablo Picasso, fiind deja în vârstă, s-a așezat la o masă într-o cafenea și desena ceva pe un șervețel. El nici nu a observat, cu ce emoții îl privește o doamnă, care stătea alături de el. Câteva minute mai târziu, maestrul și-a terminat cafeaua, a boțit bucata de hârtie și a vrut să o trimită în urna pentru gunoi. Mișcarea a fost întreruptă de o întrebare:
— Îmi puteți lăsa mie șervețelul? — a reacționat imediat femeia. — Voi plăti.
— Desigur, — a răspuns pictorul. — Ea vă va costa 20 de mii de dolari.
— Îmi cer scuze, cât ați spus? Dumneavoastră ați făcut acest desen în doar două minute și cereți așa sumă.
— Nu, dosmnă, —a replicat Picasso. — Mi-a trebuit mai mult de 60 de ani.
Picasso a trăit 91 de ani. A murit în anul 1973 și până în acel moment a acumulat o bogăție impresionantă. Moștenirea lui creatoare a devenit cunoscută și renumită în întreaga lume. Numărul total de lucrări a ajuns până la 50 de mii, printre care au fost picturi, desene, sculpturi, lucruri din ceramică, tipărituri și tapiserii.
Timp de mai multe decenii, pictorul își perfecționa abilitățile sale și, în cele din urmă, a ajuns la un așa nivel, încât socotea că o schiță neglijentă făcută în două minute costă o avere sau, cel puțin, glumea cu succes despre asta. În orice caz, morala stă la suprafață: măiestria vine cu timpul. În orice treabă și în orice ocupație va trebui să faci foarte multă practică, până ce vei putea ajunge la un nivel extrem de înalt.
Iar pentru a face acest lucru nu trebuie să încetinești ritmul sau să renunți, chiar dacă se întâmplă vreun eșec. Eșecurile ar trebui să facă parte din confortul tău.
Pentru a învinge teama de eșec, privește-ți frica în față
Fiecare dintre noi a fost copil și nu se gândea, dacă merită în genere să învețe cum să meargă. Nu contează că primele încercări se transformau în prăbușiri – noi pur și simplu continuam în ciuda tuturor. Ne sculam, făceam un pas și cădeam, ne loveam de ceva, poate plângeam un minut, iar apoi încercam din nou. Dar niciodată nu ne gândeam la ceva de genul: „Da, amice, ești neîndemânatic la dracu, mersul pe jos nu e pentru tine “.
Evident, teama de eșec vine pe măsură ce devenim mai maturi. Mai devreme sau mai târziu, fiecare om începe să simtă rușine numai de la gândul, cum eșecurile lui vor deveni o temă amuzantă pentru cei din jur. Majoritatea aruncă din timp colacul de salvare și se limitează la ceea ce poate să facă.
Desigur, aceste limite ne sufocă. Ne-am convins singuri pe noi, că eșecurile ar trebui evitate. Din acest motiv, fiecare încercare, care a adus un eșec, trimite în creier un „stoplight” roșu: nu mai fă așa niciodată. Și chiar dacă această reacție ne dă o senzație de securitate, ea, în același timp, încurcă la realizarea potențialului nostru nelimitat.
Nu uita, că singura cale de a deveni o versiune mai bună decât tine însuți – este să fii gata să cazi. Din nou și din nou. Succesul este inseparabil de eșec.
Pentru a distruge frica, concentrează-te pe ceea, ce poți controla
Epictet, un filozof grec stoic, credea că omul ar trebui să se concentreze asupra internalităților – adică factorilor interni, care pot fi controlați. Acești factori sunt, de exemplu, caracterul, valorile și comportamentul. Factorii externi – externalitățile – nu pot fi controlate și este irațional să-ți faci griji în privința acestora. Din factorii externi fac parte trecutul, cea mai mare parte a lumii naturale, gândurile și acțiunile altora.
Există o singură cale spre pacea sufletească – nu-ți mai face griji despre lucrurile, care sunt dincolo de puterea voinței tale.
Epictet
Această idee mă ajută să depășesc teama de eșec. Aproape de fiecare dată, când am de gând să scriu ceva, o serie de gânduri neplăcute îmi umplu capul meu: „Cine ești tu? Nimeni nu va citi rândurile tale. Amice, textele tale sunt mizerabile. Tu pur și simplu nu ai nimic de spus, nu-i așa? Mai bine renunță la această treabă și ocupă-te de altceva „.
În trecut, aceste temeri mă înrobeau. Dar, cu timpul, a venit conștientizarea, că eu nu sunt gândurile mele – eu sunt cel, care le aude. Și dacă treburile stau așa, asta înseamnă că gândurile mele sunt doar niște lucruri exterioare. Eu nu pot controla ceea, ce plutește prin capul meu chiar acum, așa că nu are niciun sens să-mi fac griji în această privință.
Pe de altă parte, textele mele aparțin la factorii interni. Pot să le gestionez, să le controlez. Prin urmare, eu iau decizia și continui să-mi îmbunătățesc abilitățile mele. Eu nu mai trag atenție la îndoieli, la temeri, la frica de eșec. Eu pur și simplu scriu, până când ajung la scopul pus.
Nu lua aproape de inimă opinia altor persoane, atunci teama de eșec va scădea
Aceasta este o altă parte din profesia mea, care, de obicei, devine o mare problemă. Îți poți imagina exact ce vreau să spun, dacă cel puțin o dată în viață ai creat ceva și ai arătat asta lumii.
Comentariile pozitive provoacă emoții bune. Dar situația devine teribilă, dacă apar și cele negative. Teama de eșec este inevitabilă. Chiar dacă vei obține 100 de comentarii pozitive, în memoria ta va rămâne totuși acel al 101-lea comentariu negativ.
Nu uita, că declarațiile altor persoane – sunt niște factori externi, care ar trebui tratate cu o cotă sănătoasă de indiferență. Este imposibil să le faci pe placul tuturor celor din jurul tău, așa că nu-ți cheltui forțele și energia și nu-ți pierde timpul pe niște încercări inutile de a face asta.
Concluzia cu privire la modul de a depăși teama de eșec
Din acest moment, de fiecare dată, când te va acoperi teama de eșec, amintește-ți înțelepciunile filosofice:
- Gândește-te la sursa de apariție a fricii, și lasă această frică să plece mai departe de tine, dacă ea a venit de la o parte și tu înțelegi că nu o poți controla. Timpul trece foarte repede, așa că nu-l arde în încercările zadarnice de a corecta ceva.
- Iar dacă îți vei da seama, că obiectul din a cărui cauză îți faci griji, stă, de fapt, în interiorul tău, folosește-l în calitate de un declanșator. Nu te mai gândi și începe să acționezi.
Fii un copil, care învață să meargă. Poți cădea, fără a-ți face griji despre cum arată asta de la o parte și ce cred cei din jur. O nouă încercare. Și încă una. Și, din nou, încercăm.
Evaluează succesul nu în funcție de agilitatea, cu care ai evitat greșelile, ci în funcție de sârguința de a face treaba în ciuda tuturor. Picasso a creat 50.000 de opere de artă, înainte ca întreaga lume să înceapă să vorbească despre el. El a spus: „Fiecare copil este un artist. Problema constă în alta – cum să rămâi un artist, atunci când copilăria pleacă”.
[poll id=”11″]