Lifestyle 506

RĂZBUNAREA: DE UNDE APARE DORINȚA OBSESIVĂ DE A PEDEPSI OFENSATORUL

Setea de răzbunare  — cel mai vechi instinct, care înrudește omul cu ciorile și lupii și deseori ne creează multe probleme. Consideri  că fiecare dintre ofensatorii tăi, trebuie să fie pedepsiți cu o pedeapsă severă? Răciți-vă și, înainte de a lua dinte pentru dinte, clarifică-te ce vă mișcă cu adevărat.

Răzbunarea în viața mea

Această poveste a început cu faptul că am cumpărat o casă nouă — mai spațioasă decît cea veche și mai aproape de muncă. În documentele casei proprietarii anteriori au indicat, că toate defectele care le-au fost cunoscute au fost eliminate. Dar agentul lor oricum ne-a recomandat încă un cunoscut  consultant-arhitect, doar pentru a fi absolut siguri că totul este în ordine.Eu naiv fiind m-am gîndit că avem un agent decent.

Consultantul-arhitect sa dovedit a fi un bărbat mare de 35 de ani. El m-a asigurat că ochiul lui certificat nu v-a scăpa  nici un detaliu din casă. L-am rugat să acorde o atenție deosebită  la acoperiș. Nu este nimic de ce ar trebui să vă îngrijorați, a răspuns consultantul. Am dat peste 400 $, iar două săptămîni mai tîrziu am primit un dosar gros prin corespondență descriind toate colțurile și crăpăturile din noua casă. Acoperișul nu este perfect, dar va fi nevoie de o reparație considerabilă după 10 ani, a scris arhitectul. El a remarcat, de asemenea, mai multe defecte cosmetice, dar, în general, nimic grav.

Așa că am cumpărat această casă. La o săptămînă după ce ne-am  mutat, a început să plouă puternic și apa a picurat din tavan în sufragerie. Spre seară, au început să apară de sub vopseaua proaspătă, urme mai vechi. Furios, am sunat pe inspector și am cerut să repare totul. Nu știu dacă avea el înțelegere cu vînzătorul, dar „inspecția” acoperișului nu era doar o neglijență — mirosea a fi o înșelăciune pură.

În loc să nege totul, el a început să zîmbească. «Citește contractul, — spuse el. —  Eu nu-ți datorez nimic. »Am închis telefonul. Acele economii care nu au ajuns în buzunarul infractorului, acum vor fi cheltuite pentru repararea acoperișului, ca în casă să se poată trăi. Dar eu n-am vrut un acoperiș nou. Am vrut un vechi tip de acopire.

De ce vrem să ne răzbunăm?

Setea de răzbunare — este la fel de firesc pentru oameni, ca durerea, fericirea, teama și foametea. Acest instinct sa dezvoltat în procesul selecției naturale, deoarece a ajutat omenirea să rezolve diferite sarcini. 

Dramaturgia se alimentează cu astfel de subiecte. De la Hamletul lui Shakespeare la Django lui Tarantino — neprihăniții în căutare de răzbunare este una dintre arhetipurile cele mai durabile în literatură. În viața reală ne confruntă cu agresorii școlari, iubitorii de prietene străine, escroci, șefi-tirani, colegi-clevetitori și mulți alți nenorociți, gata să străpungă cu cuțitul în spate și să se afirme pe contul nostru. Și cînd devenim victimele lor, cine dintre noi în acest moment ar refuza un set bine definit de abilități, care demonstrează eroul lui Liam Neeson în „Taken“?

Setea de sînge poate fi mai puternică decît setea de sex

În cît, de strălucitoare este fantezia la care dă naștere și cu ce putere te impune să dobîndești un sfîrșit nemilos fericit. Ca și cum nevoia de a găsi răzbunare este cusută în psihicul masculin. 

Și „ca și cum” aici este de prisos. Deja în 2004, un studiu inovator al Universității din Zurich a arătat: că de dorința de răzbunare, răspunde o zonă separată a creierului uman, una dintre cele mai vechi părți ale acestuia, pe care aproape că am obținut-o de la șopîrle, — striatum (corpul striatum). Striatum face parte din centrul de plăcere și este activat, inclusiv atunci cînd se consumă cocaina. Nu este surprinzător faptul că sentimentul răzbunării este atît de dulce și tentant: astfel este creat creierul nostru.

Răzbunarea o dorință firească a omului

«Pentru un observator din afară, răzbunarea astăzi pare a fi distrugătoare și fără sens”,—  spune Michael McCulloch, directorul laboratorului evolutiv al Universității din Miami. — Dar setea de răzbunare — la fel de firească pentru oameni ca durerea, fericirea, frica și foamea. Acest instinct s-a dezvoltat în procesul selecției naturale, deoarece a ajutat omenirea să rezolve diferite  sarcini ».

Ce fel de sarcini? Explicăm într-un limbaj uscat al enciclopediei: reținerea  directă (răzbunarea reduce probabilitatea, ca cineva care ți-a făcut rău ție sau celor dragi să o facă din nou) și să lucrezi pentru reputație (cei care sunt cunoscuți pentru răzbunarea lor, proiectează un mesaj clar către întreaga lume: «Nu mă jigni»).«Și am constatat că, multe animale care trăiesc în grupuri, de la cimpanzeii și cocoși la lupi și delfini, răzbunarea funcționează aproape exact în același fel», — adaugă McCulloch.

Dar, chiar și cele mai flexibile și necesare instrumente uneori își trăiesc utilitatea. Prin urmare  la noi — conform standardelor  istorice, relativ recent — a apărut o nouă zona a creierului (acest termen nu îți va trebui dar oricum: cortexul medial prefrontal). Cu ajutorul căruia, am învățat să conștientizăm consecințele pe termen lung ale acțiunilor noastre și de asemenea să evaluăm costurile și beneficiile. Așa că atunci cînd, de exemplu, șeful a țipat la tine,  în capul tău începe o formă de tragere a funiei: striatum înclină să îi dai o palmă la ureche, iar cortexul prefrontal  are dubii dacă se merită asta.

Concluzii

Se presupune că, cu un tip rău în locul nostru, ar trebuie să aibă de a face poliția și judecătorii. Oamenii sunt diferiți, dar și mult depinde de circumstanțe, dar striatum — un luptător serios. Potrivit oamenilor de știință, de la 10 pînă la 20% din toate crimele din lume sunt comise din răzbunare.

Cît de des apare dorința  pentru răzbunare?

Loading ... Loading ...

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *