Lifestyle 55.378

Reguli de viață a lui Sylvester Stallone


Actor, 70 de ani, Los Angeles

Eu sunt ca un cal de curse. Cu ce îl hrănești, astfel el va alerga.

Cînd am avut 11 ani, mi-am rupt clavicula, sărind de pe acoperișul casei noastre cu trei etaje din Monkey Hollow, Maryland. Ca să vă puteți imagina conținutul capului meu în acele vremuri: am sărit cu umbrela, crezînd că o să zbor. Nimic nu s-a primit, am căzut în groapa de beton umplută cu apă— tatăl meu construia un foișor pentru grătar. Cînd am aterizat, tatăl meu a ieșit pe verandă și ma văzut stînd  în groapa de beton, cu o umbrela, legată de gît. El i-a spus mamei: „Acest băiat niciodată nu va deveni președinte. Ai dat naștere la un idiot. ” I-am răspuns: „Același lucru a fost spus despre Edison, tată.“

Stallone despre mama lui

Cînd aveam șaisprezece ani, mama mea, care considera întotdeauna că sunt talentat, ma dus la Institutul Drexel din Philadelphia, pentru a afla pentru ce eu sunt predispus în viață. După trei zile de testare mamei mele i-au spus, „Fiul tău se potrivește foarte bine pentru poziția conducătorului auto a mașinii de sortare sau de asistent al unui electrician, în special — electrica pe ascensoare „.

Mama mea mă considera  un bătăuș. Ea avea o sală de sport „ La Barbella,“ și ridica 70 de kilograme. Atunci cînd considera că mă comport obraznic, mă răsucea  — ea știa toate tehnicile de luptă  — mă punea pe picioarele ei și lovea cu peria. Și nu puțin: după  o bătaia eram aproape să chem ambulanța pentru a scăpa de perii de pe fund.

Mama mea duce un mod de viață foarte diversificată. Plus la faptul că, în tinerețe ea a lucrat artistă într-un circ, ea — prima femeie din memoria mea, care  prezenta  un show de culturism la televizor, asta a fost în anii 1950. Pe lîngă asta  este un astrolog excelent, prezice pe mînă și chiar a inventat rampologiya — preziceri pe fund. Noi, desigur,avem o relație foarte strînsă, dar eu nu îi permit să îmi prezică pe fund, sunt scrise prevestiri proaste.

Punctele de vedere și conceptele lui  Stallone

Am devenit interesat de culturism încă de mic copil — din cauza filmului. Într-o zi l-am văzut pe Steve Reeves în „Hercules eliberat“ și m-am gîndit, „Acest tip ciudat, cu barbă și gambe enorme poate distruge templul, și singur să doboare întreaga armată romană. Eu de asemenea, doresc astfel. ” Am început să mă gîndesc cum aș vrea să arăt. Nu la toată lumea îi place să fie prea umflat, pentru că atunci nu prea arăți cu adevarat ca un om. Arăți ca un Hercules, care nu este rău, atîta timp cît nu îți va fi oferit rolul contabilului.

Stallone despre filmăre și primul  lucru

Eu m-am filmat gol. Atunci nu am avut nimic ce mînca, am fost dat afară din apartament, și am petrecut patru nopți la stația de autobuz, încercînd să nu fiu prins  de polițiști și măcar puțin să dorm. Cărțile le-am pus într-un dulap de păstrare. Am fost în disperare. Iată de ce, după ce am citit în ziar despre posibilitatea de a face pe zi o sută de dolari, am considerat, că este un dar al sorții. Iar faptul că a trebuit să mă dezbrac, nu mă îngrijora în mod special  —  acolo nu este nici o pornografie, de ce ar trebui să-mi fac griji? Cînd ție foame, faci o mulțime de lucruri care în mod normal, nu le-ai face. Amuzant, pînă la care măsura se întinde moralitatea în scopul de autoconservare. Dar și mai amuzant, atunci cînd stai în fața camerei și încerci să te convingi că te ocupi cu lucruri serioase. Eu credeam, „Posibil asta  va fi o adevarată artă.“ În orice caz, a trebuit să mă filmez sau să  jefuiesc pe cineva. Eram pe marginea unei prăpăstii. Pentru  două zile de filmare, am primit 200 de dolari și am plecat de la stația de autobuz. Am jucat un armăsar, care invita doritorii  la o petrecere printr-un anunț de ziar. La el au venit zece persoane, se sărutau și se îmbrățișau  — toți. După standardele de azi, filmul aproape ar fi trecut cenzura părintească.

Stallone despre copii

Fiicele mele nu-și dau seama cum fac eu bani. Ele au completat un chestionar la școală și au scris că joc golf și lucrez în grădină. Fiica mea de cinci ani a venit  la școală, și un băiat a luat scaunul ei. Ea îi spuse: „Încă o dată mai faci așa — am să-ți tai capul.“ Se pare că e timpul să urmăresc ce privesc copii. Fiicele cresc niște rambo mici. Mai înainte plîngeau, iar acum spun căscînd : „A…din nou un cadavru“. În curînd va trebui să fie trimise la un program de reabilitare. Un om a avut curajul să intre cu mașina în mașina mea.  Am ieșit și i-am zis: „Nu crezi că trebuie  să îți ceri scuze? “  El răspunde. „Du-te dracului“  Eu tocmai l-am dus pe fiul meu la școală și am spus acestui tip, că în mașina mea putea să fi fost un copil. El din nou :„Du-te dracului“ M-am simțit obligat, moral și în alte moduri, să îl lovesc cu pumnul. Absolut în stilul Rocky și i-am dat o lovitură cu stînga. Această lovitură m-a costat 15.000 de dolari.

Stallone despre rolurile sale

Eu trebuie să fac ceea ce așteaptă de la mine publicul. Să recunoaștem: există o legătură între mine, Rocky și Rambo. De-a lungul anilor, a devenit dificil să fac diferența dintre oamenii reali și inventați. Atunci cînd încordez abilitățile mele artistice și arăt o altă latură de a mea —  sunt respins. Ei bine, asta îmi convine . Eu — un stereotip, și nimic nu pot face cu asta. La un moment dat am început să mă apăr. Dezgustător că eu, Sylvester Stallone, am devenit sinonimul  violenței nechibzuite, monosilabice. Eu m-am transformat într-un om preistoric al peșterii. Oamenii luau acest personaj fictiv și îl foloseau în circumstanțele reale. Acesta este ca și cum ți-ai proteja religia — aici nu poți învinge. Și cu cît mai mult mă apăram, cu atît mai prost arătam. Într-o zi mergeam cu un  „Porsche“ prin deșertul Arizona și am dat gazul aproape pîna la 200 de kilometri pe oră. Desigur, m-a oprit poliția. Eu îi spun: „Tu i-ai văzut?! I-ai văzut? I-ai oprit? Ei sunt încă acolo, el spune: „Ce ? “ Și eu continui: „Acolo sunt opt tipi cu arme! Sfinte Sisoe! Abia am scăpat de ei. Fă-mi o favoare — arestează-mă, ei vor să mă omoare. Eu nu știu cine sunt ei. Probabil că nu le-au plăcut Rambo, un oarecare grup radical. M-au amenințat, îmi scriau scrisori, iar acum au ajuns la mine!“ Ei bine, el ma dus pînă la frontiera de stat. „Am să te conduc, Rambo. Am să te ajut, Rocky. ” Și eu i-am răspuns: „Vă mulțumesc, domnule.“ Amintiți-vă cînd Reagan îl bombarda pe Gaddafi? El a spus: „Am privit Rambo și știu ce să fac.“ Apoi Saddam și-a amintit despre Rambo în buncăr. Am devenit sinonimul unui tip de gîndire.Un simbol. Întotdeauna mă deranjat atunci cînd călătoream. Am avut o mulțime de amenințări. Cînd veneam  la Cannes, mă amenințau cu moartea. Și în țările lumii a treia nu eram idolatrizat. Actoria hrănește doar o parte egocentrică din mine. Îmi place să mă văd pe ecran. Nu întotdeauna, dar nu încît să merg la un psihiatru. Regia — o activitate foarte diversă. Ca și cum ai antrena o echipă de sport. Iar scrierea scenariilor pentru mine —  este  aproape o erotică pură. Cînd vine în minte o idee bună sau o expresie, eu pot sări de la masă și să fac roata sau să bat cu capul de geam de extaz. Un scenarist creează un loc de muncă pentru trei sute de oameni iar divertisment  — pentru  trei milioane. Deci, cine este omul principal în film? Desigur, noi concurăm. Chiar am vorbit despre asta. Noi suntem ca Muhammad Ali și Dzhonatan Freyzer. Lyamotta și Sugar Ray. Arnold și Sly. În fiecare dimineață, mă ridic din pat și mă întreb: „Într-adevăr am nevoie de asta?“ și mă tîrăsc la sala de sport din garaj. Nu este deloc vesel, iar eu urăsc asta. Eu mă antrenez  singur, ridic bara cu greutăți. Am 25 de mașini complexe diferite, sunt singur, vreau să dorm, întregul corp doare, te uiți la ele, iar fiecare are 160 kg, iar cel mai greu ce am ridicat în ultimele opt ore — este perna.

Stallone despre antrenamentele sale

Toată viața mea eu m-am antrenat, dar indiferent cît de inteligent ești, ai nevoie de un antrenor. Trebuie să mergi la sala de sport casă fii evaluat și ghidat. Nu poți să te antrenezi singur. Atfel eu tratez și biserica. Biserica — o sală de sport pentru suflet. Atunci cînd sunt implicat în filmări, în fiecare zi mănînc unul și același lucru. La micul dejun —  salată de ton sau de pui cu varză, și atît. La prinz — orez cu carne de vițel sau pește cu orez, sau friptură cu orez. Acest lucru te plictisește foarte repede. Doamne, cît de mult te plictisește. Sunt ca un cal de curse. Cu ce îl hrănești, așa el va alerga. Cînd devii bogat și faimos, ești tăiat de realitate. Între tine și viața reală întodeauna sunt oameni cărora le pasă de tine, rezolvă problemele tale, urmăresc ca să fii fericit și să fii în siguranță. Ia atunci cînd se întîmplă o nefericire, înțelegi că nici o faimă nu te protejează de nimic. Cînd am văzut versiunea complet rulată a lui „Rocky“, am spus producătorilor că el va aduna 100 de milioane. Producătorii au spus: „Dacă el va aduna această sumă de bani, îți vom cumpăra orice mașină îți dorești.“ Eu mi-am primit Mercedesul 450 SEL. Eu continui să spun: Sunt mai mare decît Rocky. Dar adevărul este că nu este așa. Aș dori să fiu cel puțin jumătate din el. Am fost prost. Rocky — una dintre cele mai oneste creații ale mele.
Vreau ca să fiu ținut minte ca un om, care a avut determinarea de a depăși circumstanțele. Dogma mea —  de a arăta perseverență. Chiar dacă ați fi o  ciumă, care infectează aerului, despre tine măcar vor auzi. „Orice, doar să scapi de ea.“

Stallone despre greșelile sale

Toată lumea face greșeli. Mă uit în jur, la colegii mei, și văd în ochii lor gînduri amare: „Eu nu am trăit acea viață, pe care am dorit-o, iar acum pot spune atît de multe, dar nimeni nu vrea să mă asculte.“ Eu de asemenea, am simțit acest lucru și dacă nu vei învinge asta, ea te poate ucide din interior. Nu cred că omul ar trebui să fie torturat, să fie închis într-un dulap sau să fie lipsit de dragostea. Dar eu știu sigur că, dacă el are  totul din abundență,el nu dobîndește nici o viziune conștientă, nici foame, nici un sentiment de nesiguranță, fără de care este imposibil să scrii. Majoritatea scriitorilor și artiștilor nu sunt mulțumiți de creativitatea lor. Imaginați-vă că ați crescut într-o casă unde ai fost înconjurat de dragoste și grijă, unde  îndodeauna ți-au spus că ești cel mai bun. De unde va apărea motivația ca să faci ceva. O soție fericită —  o viață fericită. Mi-a luat 30 de ani înainte să înțeleg asta. Cînd ai de gînd să te cerți, asigurăte că ai un motiv mai grav decît telecomanda televizorului. Acum știu cum să obțin o soție fantastică și excelentă. Acum pot scrie, pot să mă gîndesc și simt că am ceva de dovedit. Am aruncat prea multă umbră, iar fiul meu a început să se înfurie. El mă invinuia pentru toate eșecurile sale: dacă tatăl nu ar fi primit  toată slava, dacă tatăl meu nu lăsă astfel de urme mari în nisip. M-am gîndit, „Doamne, el se aduce într-un sicriu.“ El și-a ales rolul de defetist și va arde în focul ei, și el nicidecum nu poate fi salvat. Întotdeauna am încercat să fiu mai atent cu el, dar totuși i-am spus: „Știi, fiule, viața —  nu este cît de tare tu lovești, dar după cîteva lovituri rămîi pe picioare. Nu poți  toată viața să pui responsabilitatea pe umerii altora. Pentru că numai lașii procedează  astfel. ” Lumea este foarte tînără, iar atunci cînd tu ajungi la o anumită vîrstă, toată lumea te consideră învechit. Mi-am spus: „Cu mine acest lucru nu se va întâmpla.“ Mulți împărtășesc sentimentele mele, dar puțini care le exprimă. A ucide un erou pentru mine — e prea de tot. Nu vreau ca matadorul meu să termine pe coarnele unui taur, tîrîit pe străzile din Pamplona. Mai bine, el va sărea pe spatele taurului și se va duce în întîmpinarea  apusului. Și vom vedem, ce se va întîmpla. Alți actori trebuie să aștepte scenarii bune, dar eu  le pot scrie singur. Cînd mi se pare că e timpul să joc într-un film de acțiune, scriu scenariul unui thriller. Dacă vreau să fie o poveste de dragoste, o voi scrie. Pînă cînd creierul meu nu se va deteriora, sau Providența se va hotărî să se întoarcă de la mine, puțin probabil că voi înceta să scriu.

Stallone despre film

Am început să scriu scenarii, după ce am privit filmul „Easy Rider“. Am cumpărat două cărți: una despre scrierea scenariilor, ceva de genul „Scrieți  pentru plăcere și pentru bani“, iar celalaltă — scenariul „Easy Rider“. L-am citit și m-am gîndit că, „Wow! Sunt pur și simplu niște dialoguri din viață, iar oamenilor li se plătesc bani pentru ele. Eu pot să o fac nu mai rău.“Așa că m-am așezat și am scris primul meu scenariu. A fost numit „Plînge cu voce tare și șoptește ca vîntul într-o singură respirație.“ A fost apoteoza infatuării. Pe acele timpuri, probabil, ascultam prea mult pe Dylan. Desigur, nimeni nu a citit acest scenariu cu un astfel de nume.

Chiar am dat scenariul unui  alcoolic, și chiar el a spus că scenariul este de rahat. Apoi am scris un alt scenariu, numit „blues trist.“ A fost un scenariu  prost despre un cîntăreț de rock, care avea boli de inimă, care putea fi vindecat numai cu substanță conținută în banane. Da, am o slăbiciune pentru banane … Mai pe scurt, rockerul se îndrăgostește de o fată, iar apoi ea îl părăsește. Cîntărețul este atît de supărat, că a intrat pe scenă, fără să  mănîce doza zilnică de banane — și la mijlocul piesei cade inconștient. Apoi, apare  o fată cu cîteva banane, dar era prea tîrziu: el a murit. Ta-daaaa. Filmul — este realitatea mea. Cînd ies de la studio, intru într-o lumea extraterestră în care nu mă simt foarte confortabil. Cînd eram copil, în școală Montgomery Hills profesorii au votat pentru mine ca cel mai probabil  pretendent pentru scaunul electric — și nu aveau învedere în filme. Sincer vorbind, eu mă adaptez atît de rău  într-o societate, că atunci cînd nu lucram în filme, mă băteam o dată la fiecare două – trei săptămîni.

Finalizare

Eu sunt critic înnăscut —  pe mine și pe tot în lume, și am pentru  toate o opinie. Eu trebuie să o am. În plus, cine nu are o opinie, trebuie  să meargă în Tibet și să cînte acolo mantra. Dacă te uiți în urma vieții tale, pun pariu, că aproximativ 80% din acțiunile tale le vei regreta. Dar viața — aceasta și e greșeli.

Ce părere ai despre Stallone?

Loading ... Loading ...

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *