Acesta a fost acum mult timp. Am venit în ospeție la un prieten. Stăm la bucătărie.Consumîm alcool cultural,discutăm. Apare soția lui. Începe să țipe.Nu că din cauza la ceva, pur și simplu de la o dispoziție proastă.Un minut de nebunie . Asta nu-i place, iar cu aceasta este nemulțumită. Să fi fost în locul lui,eu deja era să mă înfuriez și strigam înapoi. Dar prietenul stă, fumează și tace. Soția lui țipă. Prietenul tace. „Tu mă auzi?“ – se revoltă soția. Prietenul dă din cap afirmativ. Dar tace. Soția lui s-a săturat și a plecat. Iar prietenul mă întreabă: „Deci despre ce vorbeam? Despre Borges? „Și continuă conversația de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic.
Douăzeci de minute mai tîrziu, soția se întoarce. Zîmbește: „Pot să stau cu voi?“ Se așează. Ca și cum ar fi nouă, ca și cum ar fi fost înlocuită. Și în continuare vesel discutăm în trei.
În acel moment, eu încă necăsătorit, am apreciat marea putere a tăcerii masculine. La urma urmei, cu ce se termină astfel de istorii de obicei? Soția țipă, soțul răspunde grosolan. Soția mai tare începe. Soțul se învîrte, de asemenea, într-un dialog fructuos. Limbă slabă. Mai rău decît soția lui, care îi este dat de la natură să pălăvrăgească, trăncănească, scandaleze. Ca urmare, în bucătărie zboară farfurii și învinuieli. „Tu mi-ai distrus viața!“ Scandal, familia este în pragul să se distrugă. Consider că, nouăzeci la sută din divorțurile noastre – din cauza faptului că soțul nu a tăcut atunci cînd trebuia.
De ce bărbatul tace?
Puterea de a tace – principala virtute masculină. Mulți oameni cred că este exact contrariul: bărbații ar trebui să fie proclamatori,ca o privighetoare să se reverse. Dar asta este o prostie, cojile civilizației, gunoiul epocii. Cînd actorii, comicii, clovnii sunt ridicați în cult.Cînd pălăvrageala lor goală este transformată în citate. Da, ascultatți cu atenție, ce ei țes. Să fii bun – e bine, să fii rău– nu prea. La actori cu inteligența de multe ori este nu prea – este un fapt. Dar noi am transformat actorii în profeți. Ne-am sărăcit sufletele.
Să aranjezi spectacole, să citești prelegeri, să scrii romane – asta da, este bărbătesc. Dar nu vorbitul în gol. Noi am amestecat și am confundat totul. Bărbatul – nu este o barbă la modă, dar o artă de a tace .
De ce este atît de important pentru un bărbat puternic să fie capabil să tacă
Bărbații s-au transformat în comedy-women. În niște isterici cu burtă. Care se întreaptă spre un talk show, țipînd și tresărind. Nu se pot opri. La unii apare panica, în cazul în care nimeni în timpul zilei nu i-au sunat și nu i-au întrebat comentariile. Iar să comenteze ei pot orice. Alergînd de la o emisiune la altă emisiune, gîfîind, netezind părul transpirat pe frunte.
Apropo, prietenul meu – tăcut nu este înregistrat în nici o rețea socială. Cînd l-am întrebat o dată, de ce nu se înregistrează pe facebook, sa uitat la mine ca la un nebun. „Ce să fac acolo?“
Concluzii – de ce trebuie să înveți să taci
Dacă taci – înseamnă că ai voință. Tăcerea – este libertatea. Dar bărbații au pierdut voința și libertatea. Eu singur – un produs de dezintegrare socială. Vorbesc, vorbesc, vorbesc. Dependență naturală. Narcomanie verbală. Mi-e teamă, că este incurabilă.
Probabil, undeva se ascund bărbații care știu să tacă. Triburi pe cale de dispariție. Poate că, în Extremul Nord, poate, în Munții Altai. Fumează, muncesc, se încruntă la soare. Beau fără toasturi. Ei iubesc fără cuvinte. Mor fără plîngeri. Dar libertatea lor secretă ei o ascund de noi. Ca o valoare principală a unu bărbat. Ca rămășițe ale unei civilizații antice. Unde totul este înțelept și corect. Unde femeile trăncănesc, iar bărbații tac.
[poll id=”47″]